cand am inceput sa scriu din nou am incercat multa vreme sa dau un cadru scrierilor mele suspendate in netimp si nespatiu. am vrut sa numesc ceea ce scriam gandurile unui om care s-a inchis in camera sa, un om autoizolat de lume intr-o incercare disperata sa se izoleze de sine, un om nebun, un tanar pierdut, o victima a unei crize. dar asta m-ar fi plasat doar in sfera unui alt text 'de genu' asa ca am renuntat. oricum le e mai bine acolo unde sunt, oriunde ar fi asta. incercam sa dau o motivatie pentru faptul ca scriu, ca scriu din nou. dar oricum nu voi sti de ce asa cum nimeni nu stie. scriu si atat.
Orice scriere este o criza a sensului. Textul nu poate fi inteles cu adevarat de cititor deoarece el nu poate fi inteles cu adevarat de scriitor. Frankenstein nu si-a inteles creatia, textul in carne si oase, la fel cum nimeni dupa aceea nu a inteles-o.
Textul e deci un monstru deformat, pornit din egoismul celui care scrie, din dorinta de afirmare.egocentrismul dominant ne face sa vrem sa credem in sfidarea mortii, sa credem in teoria lui Darwin despre invierea celulei moarte prin acel scurtcircuit, acea supraincarcare de sens.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu