un alt oras invizibil

am visat la un oras. toti oamenii aveau acceasi marime la haine si papuci.absolut toti.toti erau slabi, de la copii la batrani, iar pana la o anumita varsta copiii, care nu aveau inca marimea standard, purtau un invelis care sa tina locul hainelor. zi de zi hainele se schimbau in functie de dispozitia puratorului, si cu cat erau mai deprimati purtatorii cu atat erau mai viu colorate hainele, iar cei fericiti purtau haine negre, atarnand. ma uimea lipsa de temporalitate a acestor oameni din oras, caci nimeni din cei tineri nu stia numele iar cei batrani il uitasera, si lipsa unei ore fixe de somn, de odihna, sau una de trezire, sau o ora de incepere a lucrului, sau una de final. fiecare locuitor dormea cand si cat simtea, apoi se trezea, mergea la lucru, apoi, cand obosea se intorcea la somn. insa cel mai tare ma intriga faptul ca atunci cand cineva dormea, toti cei care treceau pe langa camaruta sa il strigau, tipau sau faceau cat mai mult zgomot...fiecare isi facea parca timp intentionat pentru asta...fiecare se oprea cateva momente ca sa strige.

am aflat intr-un tarziu de ce aveau toti aceeasi marime la haine si papuci. orasul avea o singura cladire mai mare si cu mai multe etaje in afara de camarutele de o persoana. in acest loc veneau locuitorii pentru a scapa de surplusul greutate sau inaltime sau latime. aici se asezau intr-o camera in care brate metalice cu gheare ascutite smulgeau excesul de carne si de grasime si taiau din oasele crescute peste acea limita universala, modelandu-i dupa un tipar bine stabilit. fara niciun analgezic sau sedativ, fara anestezie, acesti oameni treceau printr-un proces dureros in mod benevol, ba chiar cu entuziasm, stateau zile intregi pe paturi 'de spital' tipand de durere, tipand in agonie, in timp ce corpul se regenera intr-un ritm accelerat, pana cand nu mai ramanea nicio urma, nicio cicatrice pe trupurile lor.

aproape de plecarea mea am aflat ca nu hrana zilnica ii deforma, rupea standardul fizic, ci calitatile, atributele. ghearele le smulgeau calitatile acumulate zi de zi. doar atunci a capatat sens inscriptia de pe poarta orasului: caLitatiLE sUnt caLoRiiLE spiRitULUi.